siguranță - explicat in DEX

siguranță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIGURÁNȚĂ, (3) siguranțe, s. f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, îndemânare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei. ♦ Organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acțiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranță în funcționare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranță automată = siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton. ♦ Ac de siguranță = ac prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vârful, pentru a evita înțepătura sau pentru a împiedica desprinderea din locul unde este înfipt. ♦ Dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca ușa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. 4. Nume dat în trecut poliției secrete. [Var.: (înv.) siguránție s. f.] – Sigur + suf. -anță.

siguranță (Dicționar de neologisme, 1986)
SIGURÁNȚĂ¹ s.f. Lipsă de primejdie. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine. 3. Dispozitiv la o armă de foc, care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric. [< sigur + -anță].

siguranță (Dicționar de neologisme, 1986)
SIGURÁNȚĂ² s.f. Nume dat în trecut poliției politice secrete. [Cf. it. sicurezza].

siguranță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIGURÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de primejdie. 2. lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-și păstra calitățile funcționale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o armă de foc care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia. 5. dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric, în cazul depășirii valorii nominale a acestuia. 6. (în trecut) poliția politică secretă. (< sigur + -anță)

siguranță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siguránță s. f., g.-d. art. siguránței; (dispozitive) pl. siguránțe

siguranță (Dicționaru limbii românești, 1939)
*siguránță f., pl. e (it. sicuranza, după rom. sigur și ngr. siguráda). Lipsă de pericul: a călătorĭ în siguranță. Certitudine, lipsă de îndoĭală: am siguranță că așa va fi. Poliția de siguranță, poliția care-ĭ urmărește pe criminalĭ: agent al Siguranțeĭ. A pune în siguranță, a pune la adăpost de atacurĭ. Cu siguranță, cu certitudine, sigur: a ști cu siguranță. De sigur, fără îndoĭală: cu siguranță că va veni.

siguranță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
siguranță f. 1. caracterul celor sigure; 2. lipsă de orice pericol.

siguranță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIGURÁNȚĂ, (3) siguranțe, s. f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm. ♦ Fermitate, precizie; pricepere, îndemânare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei. ♦ Organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acțiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranță în funcționare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranță automată = siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton. ♦ Ac de siguranță = ac prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vârful, pentru a evita înțepătura sau pentru a împiedica desprinderea din locul unde este înfipt. ♦ Dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca ușa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. 4. (în trecut) Organ de stat cu atribuții de a apăra ordinea și liniștea publică. [Var.: (înv.) siguránție s. f.] — Sigur + suf. -anță.