sigur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍGUR, -Ă, (
I)
siguri, -e, adj., (
II)
adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic.
2. Convins, încredințat. ◊
Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva).
3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. ◊
Expr. A fi sigur de sine (sau
de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii. (
Fam.)
A lua (pe cineva)
la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze.
A merge (sau
a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie.
Drum sigur. ◊
Expr. A pune (ceva sau pe cineva)
la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde.
4. Care nu dă greș; precis; fără defect.
Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neșovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace.
Medicament sigur. II. Adv. 1. Da.
2. În mod precis, negreșit. ◊
Expr. (
Fam.)
Mai mult ca (sau
decât) sigur = fără nici un fel de îndoială. – Din
ngr. síghuros.sigur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sígur (-ră), adj. –
1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. –
2. (
Adv.) În mod cert. –
Mr. sigur. Ngr. σίγουρος, din
ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu,
Rom., XXXIII, 286). –
Der. nesigur, adj. (incert);
siguranță, s. f. (securitate);
nesiguranță, s. f. (insecuritate);
sigureală (
var. siguritate),
s. f. (
înv., securitate);
siguripsi, vb. (a asigura), din
ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin),
sec. XVIII,
înv.;
asigura, vb. (a căpăta garanții);
asigurător, adj. (care asigură). Există tendința de a conjuga
asigurez „semnez o poliță de asigurare” și
asigur „fixez, întăresc”.
sigur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sígur adj. m.,
pl. síguri; f. sígură, pl. síguresigur (Dicționaru limbii românești, 1939)sígur, -ă adj. (ngr.
siguros, d. venețianu
segúro, it.
sicúro, lat.
secúrus. V.
asigur). Demn de încredere, care nu produce îngrijorare, pe care te poți bizuĭ:
prieten, leac, drum sigur. Cert, neîndoĭos:
fapt sigur, victorie sigură. Adv. În mod sigur:
îțĭ spun sigur că-ĭ așa. De sigur, se înțelege, fără îndoĭală:
de sigur că voĭ venĭ, voĭ venĭ de sigur. La sigur, cu siguranță:
cu acest leac te vindecĭ la sigur. A veni la sigur, a veni la ceva sigur (de ex., la un chilipir):
hoțu venea la sigur.sigur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sigur a.
1. de care nu se poate îndoi:
faptul e sigur; 2. în care ne putem încrede:
prieten sigur; 3. care produce totdeauna efect:
remediu sigur; 4. care trebue să se întâmple negreșit:
victorie sigură; 5. unde te afli în siguranță:
drum sigur. [Gr. bizantin SÍGUROS (din lat. SECURUS)].
sigur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍGUR, -Ă, (
I)
siguri, -e, (
I)
adj., (
II)
adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic.
2. Convins, încredințat. ◊
Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva).
3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. ◊
Expr. A fi sigur de sine (sau
de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii. (
Fam.)
A lua (pe cineva)
la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze.
A merge (sau
a se duce)
la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie.
Drum sigur. ◊
Expr. A pune (ceva sau pe cineva)
la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde.
4. Care nu dă greș; precis; tară defect.
Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neșovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur.
II. Adv. 1. Da.
2. În mod precis, negreșit. ◊
Expr. (
Fam.)
Mai mult ca (sau
decât)
sigur = fară niciun fel de îndoială. — Din
ngr. síghuros.