sidilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIDÍLĂ s. f. v. sedilă2.sidilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. –
Var. sădilă, sedilă. Sb.,
slov.
cedilo (Tiktin; Candrea),
bg. cĕdilo (Conev 65),
cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal.
sidilă (Dicționaru limbii românești, 1939)sidílă f. V.
sedilă.sidilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIDÍLĂ s. f. v. sedilă2.