siemens - explicat in DEX

siemens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIEMENS s. n. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu conductanța unui conductor a cărui rezistență electrică este de un ohm. [Pr.: zímăns] – Din fr. siemens, germ. Siemens.

siemens (Dicționar de neologisme, 1986)
SIEMENS s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a conductanței electrice, egală cu conductanța unui conducător a cărui rezistență este de un ohm. [Pron. zi-mens. / < fr. siemens, cf. W. von Siemens – fizician german].

siemens (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIEMENS [ZÍMĂNS] s. m. unitate de măsură a conductanței electrice, egală cu conductanța unui conductor cu rezistență de un ohm. (< fr. siemens, germ. Siemens)

siemens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Siemens (nume de persoană) (germ.) [pron. zímăns] s. propriu

siemens (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SIEMENS [zí:məns] 1. Werner von S. (1816-1892), inginer și industriaș german. Între 1848 și 1849 a instalat prima mare linie telegrafică europeană între Berlin și Frankfurt am Main. A inventat metode de acoperire galvanică, indusul pentru mașini electrice (1854), principiul autoexcitației mașinilor electrice (1867), fotometrul cu seleniu (1887) și a realizat prima linie experimentală de tramvai (Berlin, 1879). Împreună cu J.G. Halske (1814-1890) a creat, la Berlin, în 1847, societatea electrotehnică Siemens & Halske. 2. Sir Wilhelm S. (1823-1883), inginer german, naturalizat în Anglia (1844). Fratele lui S. (1). A inventat (1861) cuptorul cu vatră și recuperator (cuptorul Siemens-Martin), un regulator inerțial pentru mașinile cu abur. După al Doilea Război Mondial numeroase companii S. au prosperat; după 1966 s-au unit în firma „Siemens A.G.”.

siemens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siemens (unitate de măsură) [pron. zímăns] s. m., pl. siemenși; simb. S

siemens (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍEMENS, siemenși, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a conductanței electrice, egală cu conductanța unui conductor a cărui rezistență electrică este de un ohm. [Pr.: zímăns] — Din germ. Siemens, fr. siemens.