siderurgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIDERURGÍE s. f. 1. Ansamblu de operații constând în extragerea fierului, elaborarea aliajelor sale, precum și în prelucrarea acestora (pentru laminare și forjare); metalurgia fierului.
2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (
1). – Din
fr. sidérurgie.siderurgie (Dicționar de neologisme, 1986)SIDERURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și operațiile de extragere, elaborare și prelucrare a acestora. [Gen.
-iei. / < fr.
sidérurgie, cf. gr.
sideros – fier,
ergon – lucru].
siderurgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIDERURGÍE s. f. 1. tehnica extragerii fierului și a aliajelor sale. 2. ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și metodele folosite în siderurgie (1). (< fr.
sidérurgie)
siderurgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siderurgíe s. f.,
art. siderurgía, g.-d. siderurgíi, art. siderurgíeisiderurgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIDERURGÍE s. f. 1. Extragerea fierului din minereu, elaborarea aliajelor sale, precum și prelucrarea acestora în semifabricate (pentru laminare și forjare); metalurgia fierului.
2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (
1). — Din
fr. sidérurgie.