sibilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIBÍLIC, -Ă, sibilici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De sibilă, profetic;
p. ext. enigmatic, vag, neclar; sibilin. – Din
fr. sibyllique.sibilic (Dicționar de neologisme, 1986)SIBÍLIC, -Ă adj. (
Adesea adv.) De sibilă; profetic; sibilin, sibilinic; (
p. ext.) enigmatic, vag. [Cf. fr.
sibyllique].
sibilic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIBÍLIC, -Ă adj. (și adv.) de sibilă; profetic; sibilin(ic); (p. ext.) enigmatic, vag. (< fr.
sibyllique)
sibilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sibílic adj. m.,
pl. sibílici; f. sibílică, pl. sibílicesibilic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIBÍLIC, -Ă, sibilici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care ține de sibilă, profetic;
p. ext. enigmatic, vag, neclar; sibilin. — Din
fr. sibyllique.