sibilant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele)
Consoană sibilantă sau
sunet sibilant (și substantivat,
f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din
fr. sibilant.