sfădăuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂDĂÚȘ, -Ă, sfădăuși, -e, adj. (
Reg.) Certăreț, gâlcevitor. –
Sfădi +
suf. -uș.sfădăuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfădăúș (
reg.)
adj. m.,
pl. sfădăúși; f. sfădăúșă, art. sfădăúșa, pl. sfădăúșesfădăuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFĂDĂÚȘ, -Ă, sfădăuși, -e, adj. (
Reg.) Certăreț, gâlcevitor. —
Sfădi +
suf. -
uș.