sezonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEZONÍST, -Ă, sezoniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care face cură la o stațiune balneară sau climaterică; vilegiaturist. –
Sezon +
suf. -ist.sezonist (Dicționar de neologisme, 1986)SEZONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care face cură la o stațiune balneoclimaterică; vilegiaturist. [<
sezon +
-ist].
sezonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEZONÍST, -Ă s. m. f. cel care face cură la o stațiune balneoclimaterică. (< sezon + -ist)
sezonist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sezonist, -ă, sezoniști, -iste s. m., s. f. (intl.) deținut.
sezonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sezoníst s. m.,
pl. sezoníștisezonist (Dicționaru limbii românești, 1939)*sezoníst, -ă s. (d.
sezon). Persoană care petrece sezonu într’o localitate balneară saŭ climatică, vilegiaturist.
sezonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEZONÍST, -Ă, sezoniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care face cură la o stațiune balneară sau climaterică; vilegiaturist. —
Sezon +
suf. -
ist.