sfacel - explicat in DEX

sfacel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle.

sfacel (Dicționar de neologisme, 1986)
SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de țesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].

sfacel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle)

sfacel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfacél s. n., pl. sfacéle

sfacel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. — Din fr. sphacèle.