sfâșietor - explicat in DEX

sfâșietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-. – Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] – Sfâșia + suf. -tor.

sfâșietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfâșietór (-și-e-) adj. m., pl. sfâșietóri; f. sg. și pl. sfâșietoáre

sfâșietor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfâșietor a. care sfâșie sufletul.

sfâșietor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-. — Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] — Sfâșia + suf. -tor.