sfârtica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂRTICÁ, sfấrtic, vb. I.
Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [
Var.:
sfârtecá vb. I] –
Lat. *exfracticare (<
fractus).
sfârticà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfârticà v. Mold.
1. a sfâșia, a rupe în bucăți:
buzduganul sfârticat POP.;
2. fig. întrerupt:
o noapte sfârticată EM. [Tras din
sfert].
sfârtica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFÂRTICÁ vb. I
v. sfârteca.