sfârteca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂRTECÁ vb. I
v. sfârtica.sfârteca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sfârtecá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sfấrtecăsfârteca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFÂRTECÁ, sfấrtec, vb. I.
Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [
Var.:
sfârticá vb. I] —
Lat. *
exfracticare (<
fractus).