sfârnar - explicat in DEX

sfârnar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂRNÁR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). – Et. nec.

sfârnar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sfârnár, sfârnári, s.m. (înv. și reg.) 1. negustor de vite; geambaș; negustor de mărunțișuri. 2. om murdar; om lipsit de omenie.

sfârnar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfârnár (rar) s. m., pl. sfârnári

sfârnar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfârnar m. negustor de mărunțișuri: sfârnari foarte avuți BĂLC. [Origină necunoscută].

sfârnar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂRNÁR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). — Et. nec.