sfârlă - explicat in DEX

sfârlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFẤRLĂ, sfârle, s. f. (Reg.) 1. Bobârnac. 2. Bot, rât. – Et. nec.

sfârlă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sfârlă, sfârle, s.f. (reg.) 1. bobârnac. 2. bot, rât. 3. (peior.) gură. 4. (înv. și reg.) jucărie mică de copii care se învârtește pe o suprafață plană; sfârlează, titirez, prâsnel. 5. (pop.) femeie slabă și iute în mișcări. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal, ca să nu se miște la potcovit. 8. (reg.) colibă din lemn într-o pădure. 9. (reg.) peștișor de râu; zvârlugă.

sfârlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfấrlă (reg.) s. f., g.-d. art. sfấrlei; pl. sfấrle

sfârlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfârlă f. bobârnac. [Abstras din *fârli, asvârli = bulg. FĂRLITI, a asvârli: lit. (lovitură) dată repede].

sfârlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFẤRLĂ, sfârle, s. f. (Reg.) 1. Bobâmac. 2. Bot, rât. — Et. nec.