sfârlează - explicat in DEX

sfârlează (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoană vioaie și harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai ușor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vântului. – Sfârlă + suf. -ează.

sfârlează (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfârleáză s. f., g.-d. art. sfârlézei; pl. sfârléze

sfârlează (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfârlează f. bucată de lemn sau metal, străbătut de un bețișor, ce face să se învârtească în loc. [Diminutiv din sfârlă, cu sensul primitiv de dătătură repede].

sfârlează (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoană vioaie și harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai ușor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vântului. — Sfârlă + suf. -ează.