sfârcui - explicat in DEX

sfârcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.

sfârcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfârcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfấrcui, 3 sfấrcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá; conj. prez. 3 să sfấrcuie

sfârcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. — Sfârc + suf. -ui.