sfruntat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. –
V. sfrunta.sfruntat (Dicționar de neologisme, 1986)SFRUNTÁT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it.
sfrontato].
sfruntat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SFRUNTÁT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it.
sfrontato)
sfruntat (Dicționaru limbii românești, 1939)sfruntát, -ă adj. (după it.
sfrontato și fr.
effronté. V.
înfrunt, frunte). Nerușinat obraznic:
om sfruntat, minciunĭ sfruntate. Adv.
A minți sfruntat.sfruntat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfruntat a. obraznic, nerușinat.
sfruntat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. —
V. sfrunta.