sfrunta - explicat in DEX

sfrunta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

sfrunta (Dicționar de neologisme, 1986)
SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].

sfrunta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)

sfrunta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfruntá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfrunteáză

sfrunta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). — Din it. sfrontare.