sforța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFORȚÁ, sforțéz, vb. I.
Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. –
Pref. s- +
forța. Cf. it. sforzare.sforța (Dicționar de neologisme, 1986)SFORȚÁ vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it.
sforzare].
sforța (Marele dicționar de neologisme, 2000)SFORȚÁ vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it.
sforzare)
sforța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sforțá (a se ~) vb. refl., ind.
prez. 3
se sforțeázăsforța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFORȚÁ, sforțez, vb. I.
Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. —
Pref. s- +
forța. Cf. it. sforzare.