sforăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFORĂITÚRĂ,sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
sforăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sforăitúră(-ră-i-) s. f., g.-d. art. sforăitúrii; pl. sforăitúri
sforăitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFORĂITÚRĂ,sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] — Sforăi + suf. -tură.