sforăitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri.
2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [
Pr.:
-ră-i-] –
Sforăi +
suf. -tor.sforăitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sforăitór (-ră-i-) adj. m.,
pl. sforăitóri; f. sg. și
pl. sforăitoáresforăitor (Dicționaru limbii românești, 1939)sforăitór, -toáre adj. Care sforăĭe.
Fig. Pompos, bombastic, unflat:
titlurĭ sforăitoare.sforăitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sforăitor a. care sforăe.
sforăitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri.
2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [
Pr.: -
ră-i-] —
Sforăi +
suf. -
tor.