sforărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFORĂRÍE, sforării, s. f. (
Fam.) Uneltire, intrigă; aranjament (necinstit). –
Sfoară +
suf. -ărie.sforărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sforărie, sforării s. f. uneltire, intrigă; aranjament necinstit
sforărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sforăríe (
fam.)
s. f.,
art. sforăría, g.-d. art. sforăríei; pl. sforăríi, art. sforăríilesforărie (Dicționaru limbii românești, 1939)sforăríe f. Mare cantitate de sfoară.
Fig. Sforăria uneĭ comediĭ, intriga eĭ.
sforărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFORĂRÍE, sforării, s. f. (
Fam.) Uneltire, intrigă; aranjament (necinstit). —
Sfoară +
suf. -
arie.