sforăitor - explicat in DEX

sforăitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor.

sforăitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sforăitór (-ră-i-) adj. m., pl. sforăitóri; f. sg. și pl. sforăitoáre

sforăitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
sforăitór, -toáre adj. Care sforăĭe. Fig. Pompos, bombastic, unflat: titlurĭ sforăitoare.

sforăitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sforăitor a. care sforăe.

sforăitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] — Sforăi + suf. -tor.