sfiicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFIICIÓS, -OÁSĂ, sfiicioși, -oase, adj. Sfios. [
Pr.:
sfi-i-] –
Sfii +
suf. -cios.sfiicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfiiciós (rar)
(sfi-i-) adj. m.,
pl. sfiicióși; f. sfiicioásă, pl. sfiicioásesfiicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfiicios a. care nu e îndrăzneț, care se teme.
sfiicios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFIICIÓS, -OÁSĂ, sfiicioși, -oase, adj. (Rar) Sfios. [
Pr.:
sfi-i-] —
Sfii +
suf. -cios.