sfidare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFIDÁRE, sfidări, s. f. Acțiunea de
a sfida și rezultatul ei. –
V. sfida.sfidare (Dicționar de neologisme, 1986)SFIDÁRE s.f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; înfruntare. [<
sfida].
sfidare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfidáre s. f.,
g.-d. art. sfidắrii; pl. sfidắrisfidare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFIDÁRE, sfidări, s. f. Acțiunea de
a sfida și rezultatul ei. —
V. sfida.