sfielnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFIÉLNIC, -Ă, sfielnici, -ce, adj. Sfios. [
Pr.:
sfi-el-] –
Sfii +
suf. -elnic.sfielnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfiélnic (sfi-el-) adj. m.,
pl. sfiélnici; f. sfiélnică, pl. sfiélnicesfielnic (Dicționaru limbii românești, 1939)sfiélnic, -ă adj. Lit. Sfiĭcios (VR. 1928, 2, 200).
sfielnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFIÉLNIC, -Ă, sfielnici, -ce,
adj. Sfios. [
Pr.:
sfi-el- ] —
Sfii +
suf. -
elnic.