sfida - explicat in DEX

sfida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.

sfida (Dicționar de neologisme, 1986)
SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare].

sfida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare)

sfida (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator).

sfida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfidá (a ~) vb., ind. prez. 3 sfideáză

sfida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. — Din it. sfidare.