șfichiuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiul;
fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [
Pr.:
-chiu-i-] –
Șfichiui +
suf. -tor.