sfidător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. –
Sfida +
suf. -ător.sfidător (Dicționar de neologisme, 1986)SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. Care sfidează. [<
sfida +
-(ă)tor].
sfidător (Marele dicționar de neologisme, 2000)SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. care sfidează. (< sfida + -tor)
sfidător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfidătór adj. m.,
pl. sfidătóri; f. sg. și
pl. sfidătoáresfidător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. —
Sfida +
suf. -ător.