șfichiuitor - explicat in DEX

șfichiuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiul; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor.

șfichiuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre

șfichiuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori,-oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] — Șfichiui + suf. -tor.