sfădì - explicat in DEX

sfădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.

sfădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădésc, imperf. 3 sg. sfădeá; conj. prez. 3 să sfădeáscă

sfădi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (înv.) A înfrunta; a probozi. — Din sl. sŭvaditi.

sfădì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfădì v. a (se) certa: decât să-ți dau și să ne sfădim PANN.