sfârlogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se scoroji, a se zbârci. – Din
sfârloagă.sfârlogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sfârlogí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se sfârlogéște, imperf. 3
sg. se sfârlogeá; conj. prez. 3
să se sfârlogeáscăsfârlogi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se scoroji, a se sbârci. — Din
sfârloagă.