sfârloagă - explicat in DEX

sfârloagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) Încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec.

sfârloagă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sfârloágă, sfârloáge, s.f. 1. (pop.) încălțăminte proastă, ruptă, uzată; cizmă sau opincă veche. 2. (pop.) piele veche, uscată și răsucită. 3. (reg.; la pl.) bucăți, sfârcuri.

sfârloagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfârloágă (reg.) s. f., g.-d. art. sfârloágei; pl. sfârloáge

sfârloagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfârloagă f. pl. Mold. cisme proaste: puindu-ți sfârloagele pe calup CR. [Banat: opincă ruptă și om scăpătat; origină necunoscută].

sfârloagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) încălțăminte proastă, ruptă. — Et. nec.