sfârșeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂRȘEÁLĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. –
Sfârși +
suf. -eală.sfârșeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfârșeálă s. f.,
g.-d. art. sfârșélii; pl. sfârșélisfârșeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfârșeală f.
1. sfârșit;
2. leșin, slăbiciune:
îi vine o sfârșeală.sfârșeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFÂRȘEÁLĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. —
Sfârși +
suf. -eală.