sfâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sfâc1, -ă, interj., s.m. și f. 1. (interj.) cuvânt care sugerează vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei mișcări. 2. (s.m. și f.) persoană de statură mică, vioaie, neastâmpărată, sprintenă.,
sfâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sfâc2, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) obiect mic. 2. (s.f.) cantitate foarte mică din ceva; pic. 3. (s.f.) zerul care rămâne după ce se fierbe urda.