sfâșiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂȘIÉRE, sfâșieri, s. f. Acțiunea de
a sfâșia și rezultatul ei; sfâșietură. ♦ Locul unde s-a sfâșiat ceva; spărtură, gaură; sfâșietură. [
Pr.:
-și-e-] –
V. sfâșia.sfâșiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfâșiére (-și-e-) s. f.,
g.-d. art. sfâșiérii; pl. sfâșiérisfâșiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFÂȘIÉRE, sfâșieri, s. f. Acțiunea de
a sfâșia și rezultatul ei; sfâșietură. ♦ Locul unde s-a sfâșiat ceva; spărtură, gaură; sfâșietură. [
Pr.: -
și-e-] —
V. sfâșia.