seim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEÍM, seimuri, s. n. Denumire dată, în diferite perioade, Parlamentului Poloniei sau Camerei Inferioare a acestuia. – Din
pol. sejm.seim (Dicționar de neologisme, 1986)SEÍM s.n. Adunare națională sau parlament în unele țări slave din nord. ♦ Adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale. [Pron.
se-im, pl.
-muri. / < pol.
seim].
seim (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEÍM s. n. parlament în Polonia și Finlanda. (< pol.
sejm)
seim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)seím (-muri), s. n. – Parlament în Polonia.
Pol. sejm (Tiktin).
Sec. XVII.
seim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seím s. n.,
pl. seímuriseim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEÍM, seimuri, s. n. Adunare reprezentativă pe stări în Polonia, denumită și Parlament sau Dietă. — Din
pol. sejm.seĭm (Dicționaru limbii românești, 1939)seĭm n., pl.
urĭ (pol.
sejm).
Vechĭ. Parlamentu leșesc. V.
pospolită.