seamăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEÁMĂN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊
Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊
Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [
Var.:
sémen s. m.] – Din
semăna2 (derivat regresiv).