seim - explicat in DEX

seim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEÍM, seimuri, s. n. Denumire dată, în diferite perioade, Parlamentului Poloniei sau Camerei Inferioare a acestuia. – Din pol. sejm.

seim (Dicționar de neologisme, 1986)
SEÍM s.n. Adunare națională sau parlament în unele țări slave din nord. ♦ Adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale. [Pron. se-im, pl. -muri. / < pol. seim].

seim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEÍM s. n. parlament în Polonia și Finlanda. (< pol. sejm)

seim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
seím (-muri), s. n. – Parlament în Polonia. Pol. sejm (Tiktin). Sec. XVII.

seim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
seím s. n., pl. seímuri

seim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEÍM, seimuri, s. n. Adunare reprezentativă pe stări în Polonia, denumită și Parlament sau Dietă. — Din pol. sejm.

seĭm (Dicționaru limbii românești, 1939)
seĭm n., pl. urĭ (pol. sejm). Vechĭ. Parlamentu leșesc. V. pospolită.