setcă - explicat in DEX

setcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, întrebuințată mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din rus. setka.

setcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin).

setcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sétcă (reg.) s. f., g.-d. art. sétcii; pl. setci

setcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
sétcă f., pl. ĭ (rus. sĭetka, dim. d. sĭetĭ, plasă). Plasă de prins scrumbiĭ orĭ cegă. V. cegarniță.

setcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
setcă f. plasă mare plutitoare, întrebuințată mai ales la prinsul scrumbiilor de Dunăre. [Serb. SITKA, sitișcă].

setcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, folosită mai ales pentru scrumbie și cegă. — Din rus. setka.