setcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SETCÁR, setcari, s. m. (
Reg.) Pescar care pescuiește cu setca. –
Setcă +
suf. -ar.setcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)setcár (
reg.)
s. m.,
pl. setcárisetcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SETCÁR, setcari, s. m. (
Reg.) Pescar care pescuiește cu setea. —
Setcă +
suf. -
ar.