setcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉTCĂ, setci, s. f. (
Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, întrebuințată mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din
rus. setka.