șes (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘES, ȘEÁSĂ, (
1)
șese, adj., (
2, 3)
șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan.
2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune.
3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. –
Lat. sessus.