servoreglare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVOREGLÁRE, servoreglări, s. f. Reglare automată prin care forța exercitată asupra elementului activ al regulatorului este adusă la valoarea necesară printr-un aport de energie auxiliară. –
Servo- +
reglare.servoreglare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERVOREGLÁRE s. f. reglare automată (prin intermediul unui servomotor). (< servo- + reglare)
servoreglare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)servoregláre (-re-gla-) s. f.,
g.-d. art. servoreglắrii; pl. servoreglắriservoreglare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVOREGLÁRE, servoreglări, s. f. Reglare automată prin care forța exercitată asupra elementului activ al regulatorului este adusă la valoarea necesară printr-un aport de energie auxiliară. —
Servo- +
reglare.