șes (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘES, ȘEÁSĂ, (
1)
șese, adj., (
2, 3)
șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan.
2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune.
3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. –
Lat. sessus.șes (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șes1 (pop.) adj. m.; f.
șásă, pl.
șéseșes (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șes (-eásă), adj. – Plan, neted. –
Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882),
cf. alb. šeš (după REW
rom. ar proveni din
alb., opinie nefondată);
cf. și
ședea. –
Der. șeș, s. n. (cîmpie);
șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un
lat. *
sĕssĭtum);
șestină (
var. șeștină),
s. f. (
Olt.,
Trans., șes, cîmpie).
șes (Dicționaru limbii românești, 1939)șes, șeasă adj., pl.
șeșĭ, șese (lat.
sessus, așezat, part d.
sidere, a se pune, a se așeza, și d.
sedére, a ședea; it. pg.
sesso, vfr.
ses, sp.
siesso, șezut, dos; alb.
šeš, șes, cîmp). Neted, plan:
loc șes, regiune șeasă. S. n., pl.
urĭ. Cîmp, cîmpie:
șesu Bărăganuluĭ. – Și
șeț (pron. și
șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.
șes (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șes2 s. n.,
pl. șésurișes (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe:
teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n.
1. suprafață netedă;
2. mare întindere de pământ într´o țară:
șesul Bărăganului.șes (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘES, ȘEÁSĂ, (
1)
șese, adj., (
2, 3)
șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan.
2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune.
3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. —
Lat. sessus.