serhat - explicat in DEX

serhat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERHÁT, serhaturi, s. n. (Înv.) Cetate turcească la granița țărilor românești. – Din tc. serhat.

serhat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
serhát (-turi), s. n. – Fortificație de frontieră. Tc. (per., arab.) serhadd (Șeineanu, III, 108). Sec. XVIII, înv. – Der. serhatliu, s. m. (ostaș la frontieră), din tc. serhadli.

serhat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
serhát (înv.) s. n., pl. serháturi

serhat (Dicționaru limbii românești, 1939)
serhát n., pl. urĭ (turc. pers. ser-hádd, frontiera; sîrb. serhat). Cetate turcească de la hotar. (V. Iorga, Negoț. 185). — Și sărhat, sarhat (Mold.) și salhat (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1912, 21). V. raĭa.

serhat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
serhat n. od. fortăreață turcească dela graniță: le au murit vitele tot cerând zaherele dela serhaturi. [Turc. SERHAD, graniță].

serhat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERHÁT, serhaturi, s. n. (înv.) Cetate turcească la granița Țărilor Române. — Din tc. serhat.