sergent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERGÉNT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊
Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad.
2. (În trecut) Gardist (
1); gardian. – Din
fr. sergent.sergent (Dicționar de neologisme, 1986)SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliție, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦
Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer. [< fr.
sergent].
sergent (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERGÉNT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor. (< fr.
sergent)
sergent (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sergent, sergenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni mici.
sergent (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SERGENT [serʒã],
Émile (1867-1943),medic francez.
Prof. univ. la Paris. Cercetări importante privind insuficiența glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, în special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori România.
M. de onoare al
Acad. Române (1930).
sergent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sergént s. m.,
pl. sergénți; abr. serg.sergent (Dicționaru limbii românești, 1939)*sergént m. (fr.
sergent, d. lat.
serviens, -éntis, care servește. V.
servant). Subofițer din orĭ-ce armă saŭ serviciŭ. Gardist (numit și
gardian, sergent de oraș orĭ
sergent de stradă).
Sergent major (cu art.
sergentu major saŭ și
sergent-majoru), primu sergent, acela care ținea contabilitatea uneĭ companiĭ (V.
vagmistru și
plotonier).
Sergent furier, sergentu care ține corespondenta, secretaru companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș.a.
sergent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sergent m.
1. grad inferior în armată: sub-ofițer;
sergent-major, primul sub-ofițer al unei companii de infanterie, însărcinat cu contabilitatea;
sergent-furier, ajutorul sergentului-major și care poartă grija proviziunilor;
2. agent de poliție numit și
gardian: chiamă pe un sergent.sergent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERGÉNT, sergenți, s.m,
1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊
Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad.
2. (în trecut) Gardist (
1); gardian. — Din
fr. sergent.