sepultură - explicat in DEX

sepultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.

sepultură (Dicționar de neologisme, 1986)
SEPULTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [< fr. sépulture].

sepultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEPULTÚRĂ s. f. loc de înmormântare; mormânt. (< fr. sépulture, lat. sepultura)

sepultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sepultúră (rar) s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri

sepultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. — Din fr. sépulture, lat. sepultura.