sepulcral - explicat in DEX

sepulcral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEPULCRÁL, -Ă, sepulcrali, -e, adj. (Livr.) 1. Care aparține mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. – Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis.

sepulcral (Dicționar de neologisme, 1986)
SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. De mormânt, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. [Cf. fr. sépulcral, lat. sepulcralis < sepulcrum – mormânt].

sepulcral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. referitor la mormânt; funerar. 2. ca de mort; cavernos. (< fr. sépulcral, lat. sepulcralis)

sepulcral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sepulcrál (livr.) adj. m., pl. sepulcráli; f. sepulcrálă, pl. sepulcrále

sepulcral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sepulcrál, -ă adj. (lat. sepulcralis, d. sepulcrum, mormînt. De mormînt: inscripțiune sepulcrală. Liniște sepulcrală, liniște adîncă și tristă.

sepulcral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sepulcral a. 1. ce ține de mormânt; 2. fig. întunecat, surd: figură, voce sepulcrală.

sepulcral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEPULCRÁL, -Ă, sepulcrali, -e, adj. (Livr.) 1. Care aparține mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. — Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis.